Versuri George Coșbuc - Iarna pe uliţă Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: A-nceput de ieri să cadă Cinci ca el încap în ea, Câte-un fulg, acum a stat, Să mai bată, soro, vântul Norii s-au mai răzbunat Dac-o vrea! Spre apus, dar stau grămadă Peste sat.
George Coșbuc, din volumul „Fire de tort" (1896), ciclul „Din viață". O „iubire cu păcat", o taină a unei fete tinere pe care o poate împărtăși numai cu mama. Fata mamei Cânta cu glas de-abia învolt O doină ce-au adus-o-n sat Flăcăi de peste Olt. Spunea cum geme-n vânt pădurea; Spunea de-un trandafir brumat, În doina ei; de-un ulm rotat
George Coșbuc. Cu ochii stinşi, cu graiul slab. Să vând pe El-Zorab. Şi-l joc în frâu şi-l las în trap! Şi nu l-aş da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Al laptelui izvor!. O, mântuie-i, de vrei, că poţi! Dă-mi bani pe cal!Afară ninge liniștit - de George Coșbuc Afară ninge liniștit, În casă arde focul, Iar noi, pe lângă mamă stând, De mult uitarăm jocul! E noapte. Patul e făcut. Dar cine să se culce? Când mama spune de Iisus, Cu glasu-i rar și dulce. Cum S-a născut Hristos în frig, În ieslea cea săracă, Cum boul peste el sufla, Căldură că să-i facă.
Iată-mă! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Şi ce cap frumos răsare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! Şi la ureche Uite-o floare. Asta-s eu! Şi sunt voinică! Cine-a zis că eu sunt mică? Uite, zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa Şi ce fată frumuşică Are mama! Mă gândeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
LJuXH6d. mama george cosbuc versuri
