1. Folosit pentru persoana a 3-a, ține locul persoanei despre care se vorbește. 1.1. Marchează o opoziție. 1.2. Urmează după predicat, cu valoare afectivă de întărire, repetând subiectul exprimat printr-un substantiv. 1.2.1. Uneori este folosit pe lângă un verb sau o construcție impersonală. 1.3. familiar (la) singular Bărbat, nevastă, soț, soție.
Sub accent există atît -ă, cît și -î la persoana a 3-a singular a perfectului simplu: -ă la majoritatea verbelor de conjugarea I (băgă, măsură) și -î la un grup de verbe de conjugarea a IV-a (coborî, hotărî, vîrî etc.): ură se deosebește de urî. În limba literară nu există verbe terminate la infinitiv în -ă.
mDiA. 23dkwfr75v.pages.dev/56623dkwfr75v.pages.dev/31723dkwfr75v.pages.dev/43723dkwfr75v.pages.dev/49523dkwfr75v.pages.dev/91923dkwfr75v.pages.dev/32723dkwfr75v.pages.dev/80223dkwfr75v.pages.dev/14523dkwfr75v.pages.dev/79423dkwfr75v.pages.dev/1423dkwfr75v.pages.dev/99123dkwfr75v.pages.dev/77423dkwfr75v.pages.dev/64723dkwfr75v.pages.dev/62723dkwfr75v.pages.dev/98
îi sau î i
